Inca din timpurile primare, Biserica s-a confruntat in evolutia sa fireasca, ca institutie vizibila a lui Hristos, cu multe erezii, asupra carora am insistat cu prilejul altor expuneri, desigur. Ereziile sau abaterile doctrinare grave de la invatatura de credinta autentica au fost date pe fata de Hristos prin diverse comparatii: lupi in haine de oi, falsi profeti, falsi Hristosi, antihristi, etc.

     Si aceste erezii s-au propagat prin contactul Bisericii primare cu scolile pagane sau clasice grecesti din afara spre interior. Ereziarhii sau cei care au propovaduit o invatatura gresita sau alta, am remarcat ca erau oameni foarte invatati, episcop ori patriarhi, precum cazul lui Nestorie, supranumit la un moment dat mancatorul de eretici si multi dintre acestia, in incercarea de a darama o erezie precedenta, au cazut ei insisi intr-o alta extrema eretica, mai periculoasa ca precedenta. Cauza?