Biserica „Învierea Domnului” a Mănăstirii Suceviţa

În urma observaţiilor directe a stării de conservare a monumentului şi a discuţiilor avute cu stareţa mănăstirii Mihaela Cozmei, s-a constatat:

1. La interior, pictura murală prezintă mai multe forme de degradare:

• În altar şi naos, pictura murală este restaurată. În gropniţă, pictura murală se află în curs de restaurare.
• În pridvor, păsările care şi-au creat un habitat în zona superioară îşi fac vizibilă prezenţa prin: construirea cuiburilor, zgârieturi, alterări provocate de compuşii chimici din excrementele ajunse pe suprafaţa picturii.
• Tot în pridvor, dar de această dată în zona inferioară, în special pe peretele de est de o parte şi de alta a intrării în pronaos, la nivelul draperiei, se poate vedea o contaminare microbiologică, prin schimbarea culorii locale a picturii, în roz (Foto 5). Acest fenomen este vizibil în partea inferioară, unde culoarea roz este foarte pronunţată, slăbind în intensitate spre partea superioară a zonei afectate (Foto 3).
• Acelaşi tip de atac biologic se poate observa şi în pronaos, în zona inferioară a pereţilor.
• Iconostasul din pronaos (Foto 7) necesită intervenţii de conservare – restaurare (Foto 8, 9, 10 şi 12).

2. La exteriorul bisericii, pictura murală prezintă mai multe forme de degradare determinate de acţiunea factorilor fizici, chimici, biologici, umani:

•  Pe faţada de nord, în zona superioară, pierderea aderenţei stratului de culoare este vizibilă prin evidenţierea lacunelor proaspete apărute în urma exfolierilor (Foto 13, 14).
• Trotuarul şi rigola din jurul bisericii se află într-o stare precară de conservare (Foto 15). Se pot observa prezenţa în special pe nord, dar şi pe celelalte laturi, a agenţilor biodeteriogeni, muschi, licheni (Foto 16) şi izolat a vegetaţiei (Foto 17). Pe alocuri, pietrele trotuarului sau dislocat, iar unele au dispărut. Mortarul de legătură şi-a pierdut proprietăţile (este friabil în unele zone sau şi-a pierdut aderenţa în altele).
• Umiditatea persistentă din jurul monumentului, a întreţinut dezvoltarea atacului biologic de pe trotuar, care apoi s-a extins (Foto 15) şi la nivelul soclului (pridvoraşele de pe nord şi sud) (Foto19, 20 şi 21). Umiditatea din zona inferioară a soclului a contribuit şi la pierderea aderenţei mortarelor de rostuire (Foto 18).

3. Acţiunea distructivă a factorului uman este vizibilă pe toţi pereţii bisericii atât la interior (Foto 22), cât şi la exterior (Foto 23, 24), prin numeroasele incizii de toate felurile şi mărimile care mutilează pictura murală. 

4. Învelitoarea bisericii, se află într-o stare avansată de degradare (Foto 26, 27). Lemnul fiind materialul din care sunt confecţionate aceste învelitori, ca orice materie organică este mult mai susceptibil la acţiunea factorilor de degradare. Formele de degradare se pot observa chiar de la nivelul solului: prezenţa atacului biologic determinat de muşchi, lichenii, alge, fungi, lacune, lipsuri, distanţări între elementele componente ale acoperişului. Ca urmare învelitorile nu-şi mai pot îndeplini rolul lor funcţional, de protecţie, contribuind la determinarea şi accelerarea degradărilor componentelor ansamblului monumental.