unoscut în documente încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, satul Pătrăuţi, situat la 10 km de Suceava, fosta capitală a Moldovei, se pare că a fost întemeiat în anul 1330 de un anume Pătru, după cum afirmă tradiţia locului.
Pisania în limba slavonă aflată deasupra portalului de intrare consemnează: ''Io Ştefan Voievod, Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început să zidească această Mănăstire în numele Sfintei Cruci in anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13''.
Urmele lăsate de arme de asalt pe portalul de intrare în naos ne grăiesc despre istoria tragică a bisericii. Jefuită încă din secolul al XVI-lea, biserica a fost părăsită în repetate rânduri. Urmele celor aproape 200 de ani de părăsire se pot vedea în distrugerile tencuielilor arcelor şi bolţilor din altar şi pronaos.
Din vara anului 2003 în această biserică slujeşte părintele Gabriel Herea. În toamna anului 2003, sub îndrumarea Înalt Prea Sfinţitului Pimen, s-au început ample lucrări de restaurare, lucrări ce au scos de sub praf şi fum suprafeţe de frescă de o inestimabilă valoare artistică şi istorică.
Biserica "Sf. Dumitru" a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău.
În anul 1809, a avut loc un incendiu care a afectat Biserica "Sf. Dumitru" şi turnul-clopotniţă, Biserica a fost restaurată în anul 1822 şi turnul în 1845. Deşi autorităţile habsburgice au intenţionat în jurul anului 1888 să restaureze Biserica „Sfântul Dumitru“, abia la mijlocul secolului al XX-lea (1948-1949), Comisiunea Monumentelor Istorice a inițiat lucrări de restaurare a bisericii, continuate în ultimele decenii.
Turnu Roşu (La Tour Rouge) et le Monastère Zamca, qui ont l’origine commune armenienne, ont ete temoins de la croissance de la Cite de Suceava, des invasions des Turcs, des Tatars, des Polonais. Ces deux edifices ont assiste a la demolition des vieux batiments, a la disparition des rues historiques et ont vu accroitre de nouveaux quartiers, de plus en plus pres.
Atât Turnu Roşu, cât şi Mănăstirea Zamca, clădiri înrudite prin originea lor armenească, au fost martore la creşterea Cetăţii Sucevei, la invaziile turceşti, tătăreşti şi la cele polone, au văzut înflorirea şi apoi decăderea comunităţii armeneşti pe aceste meleaguri, au asistat la demolarea vechilor clădiri, la dispariţia străzilor încărcate de istorie şi la ridicarea de noi şi noi cartiere, tot mai aproape de ele, înghiţind mereu vestigiile istorice.
In partea nord-vestica a satului Horodnic de Jos, denumita de localnici “Calugarita”, se gaseste biserica de lemn cu hramul “Inaltarii Sf. Cruci”, fosta biserica a schitului de calugarite din Horodnic. Cladirea bisericii fiind de dimensiuni mai reduse, i se spune “bisericuta” si este cunoscuta in sat sub denumirea de “bisericuta cea din Sus”, fiind asezata in partea de sus a Horodnicului de Jos. Dupa traditie, aceasta bisericuta este al treilea locas de inchinaciune al schitului, celelalte doua fiind arse si jefuite de tatari. Un uric din 15 iulie 1439 mentioneaza o biserica aflata aici de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care insa a disparut pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Departamentul de Monitorizare a Monumentelor
Istorice din cadrul Complexul Muzeal Bucovina, Suceava atentioneaza:
Continutul si fotografiile
articolelor intitulate Restaurare UNESCO - Biserica Voroneţ,
respectiv Mănăstirea Suceviţa, Mănăstirea Probota, Biserica
Pătrăuţi, Mănăstirea Moldoviţa, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava,
Biserica Arbore, Biserica Humor, postatepe site-ulwww.bucovina-basarabia.rola rubricaSpiritualitate/Monumente
Istorice, scrise de catreScythe, fac parte din Rapoartele
privind starea de conservare a monumentelor din judetul Suceava inscrise in
Lista Patrimoniului Mondial din data 12.05.2009 realizate de
Departamentul de Monitorizare a Monumentelor Istorice, din cadrul Complexului
Muzeal Bucovina, Suceava.
Titlul acestor articole asa cum apare pe site, nu corespunde
cu continutul textelor prezentate. Modificarile de acest fel pot duce la
devierea sau schimbarea mesajului pentru care au fost concepute initial.
Pentru mai multe detalii cu referire la Rapoartele
privind starea de conservare a monumentelor din judetul Suceava inscrise in
Lista Patrimoniului Mondial din data 12.05.2009 realizate de Departamentul
de Monitorizare a Monumentelor Istorice, puteti contacta Complexului
Muzeal Bucovina, Suceava.
Departamentul
de Monitorizare a Monumentelor Istorice,
O biserică de o valoare
inestimabilă, încă puţin cunoscută publicului larg şi turiştilor care ajung în
Bucovina, şi pe care cei care o au în grijă încearcă să o promoveze cât mai
mult, oferă de multe ori o imagine dezagreabilă celor care ajung să o viziteze.
Mai mulţi romi care locuiesc în apropierea bisericii îşi petrec timpul în
curtea ei, ca pe un maidan, ignorând normele elementare de bun simţ, ba mai
mult şi bătându-şi joc de monument.
Situaţia deosebit de gravă se
petrece la Biserica Monument UNESCO „Sf. Cruce” din Pătrăuţi, lăcaş ce riscă să
fie distrus iremediabil dacă nu se iau măsuri urgente. Construită în anul 1487
de voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, biserica are o însemnătate deosebită:
este cea mai veche biserică păstrată dintre ctitoriile marelui domnitor,
totodată fiind şi cel mai vechi lăcaş de cult ortodox, monument UNESCO, din
toată ţara. Valoarea deosebită este dată şi de faptul că s-a păstrat şi pictura
exterioară şi interioară a bisericii, de asemenea cea mai veche din Moldova.
În peisajul turistic sucevean, un loc aparte îl ocupă,
fără îndoială, Muzeul Satului Bucovinean, obiectiv care îşi propune să
înmagazineze într-un întreg tradiţiile etnografice de pe meleagurile
bucovinene.
Ideea unui muzeu în aer liber s-a născut chiar în
perioada comunistă a secolului trecut, 1958, dar, materializarea propriuzisă
s-a făcut abia în 1971, o dată cu primele campanii de cercetări în teren, de
culegere de material folcloric şi etnografic. Pentru spaţiul destinat noului
muzeu s-au alocat din partea oficialităţilor municipale de atunci o porţiune de
1,7 ha teren pe platoul Cetăţii de Scaun, pentru 11 obiective, din care doar 3
au fost ridicate, restul fiind depozitate.
Peste tot, europenii se mândresc cu
realizările înaintaşilor lor, turiştii plătesc bani grei ca să le viziteze. Şi
ale noastre ar putea fi cunoscute, mai ales că ne reprezintă, sunt dovezi ale
valorilor româneşti din Bucovina. Mă refer aici la conacele boiereşti din
Suceava.
