Corespondenţă specială de la Chişinău


Cine tulbură apele politicii de la Chişinău


Apele nelimpezite ale politicii din Basarabia sunt tot mai tulbure de când discursurile politicienilor au devenit tot mai încifrate şi uneori de neînţeles, până şi pentru cei iniţiaţi în ale politicii dintre Prut şi Nistru. Există mari nedumeriri şi în rândurile populaţiei, nemaiştiind, nemaiînţelegând de ce timp de trei ani nu s-a reuşit să se aleagă preşedintele republicii. Majoritatea populaţiei nu mai ştie cine sunt cei care le vor binele şi cine sunt cei care le vor răul.
Presa audio vizuală dintre Prut şi Nistru, atât cea de dreapta, cât şi de stânga (democrată şi comunistă), cu mici excepţii îşi exprimă opiniile după resentimente şi arareori lucide. Politicienii de vârf, liderii de partide parlamentare, nu găsesc o cale de dialog în a veni în faţa opiniei publice cun un mesaj care să limpezească şi să clarifice de ce nu s-a ajuns la un consens în alegerea preşedintelui?
Referendumul propus de AIE pentru alegerea preşedintelui are contestatari. Partidul comuniştilor, prin vocea lui Vladimir Voronin, declară că va boicota referendumul şi că îi va acţiona în judecată pe deputaţii care s-au pronunţat pentru referendum. Partidul Socialist, după ce a declarat că este de acord ca referendumul să aibă loc, Igor Dodon, preşedintele formaţiunii, acum cere în mod imperios, dizolvarea Parlamentului şi alegeri anticipate care să se desfăşoare concomitent cu referendumul până în luna aprilie. Şi Partidul Acţiunea Democrată cere să se renunţe la referendum şi, aşa după cum preciza Mihai Godea, şeful formaţiunii, că este de părere că referendumul ar putea tensiona situaţia şi provoca alegeri anticipate.
Partidul condus de Iurie Roşca, PCPD, este cel mai virulent în declaraţii, cerând populaţiei să iasă în stradă, să protesteze şi să ceară demisia guvernului Vlad Filat şi să se facă alegeri anticipate. Nici PSD-ul nu agrează ideea referendumului şi va recurge la protest.
Atât Iurie Roşca, cât şi un fost şef al SIS-ului moldovenesc au creat un aşa zis Comitet pentru apărarea Constituţiei şi Democraţiei, apărut peste noapte în momente critice care poate duce la tulburări. Ei cer populaţiei să boicoteze Guvernul Filat şi AIE. Comitetul pentru apărarea Constituţiei şi Democraţiei şi-a luat ca lozincă „Jos regimul anticonstituţional, Lupu-Filat-Ghimpu”Iurie Roşca declara: „vom protesta până când uzurpatorii îşi vor da demisia”. Fostul şef al SIS-ului cheamă pe ofiţerii activi şi pe rezervişti să se alăture protestatarilor declarând: „de partea noastră sunt zeci şi sute de ofiţeri, şi dintre cei care sunt în funcţie astăzi, şi dintre cei care nu mai sunt la slujbă oficială.”Tot din zicerile sale am reţinut: „...orice ofiţer, orice om normal, orice cetăţean responsabil este dator să vină să se ridice împreună cu toată populaţia în apărarea ţării.” Ne întrebăm: cine atacă ţara?
Referitor la referendum liderii AIE vorbesc despre faptul că s-a decis organizarea referendumului constituţional pentru alegerea şefului statului de la 61 la 51 de mandate, mai ales că opoziţia comunistă blochează iniţiativa AIE.
Liderul PLDM, Vlad Filat, premierul Republicii Moldova declară: „Alianţa a luat decizia privind referendumul constituţional, care urmează să deblocheze situaţia, să simplifice procedura de alegere a preşedintelui şi să transforme Republica Moldova într-un sta cu regim de guvernare autentic european.”
Marian Lupu, preşedintele PDM, preciza la rândul său: „din 2000, din nouă tentative de alegere a şefului statului, doar două au avut succes. Stabilitatea politică nu trebuie lăsată doar la latitudinea forţelor parlamentare”.
Ex-preşedintele Republicii Moldova, liderul PLM, spune la rândul său:”sigur că comuniştii vor face scandal şi ne vor acuza că uzurpăm puterea, dar mecanismul trebuie revăzut. Desfăşurarea referendumului este preconizat până la sfârşitul lunii aprilie.”
Situaţia, după cum se vede, este destul de agitată şi confuză, mai ales că există destule motive de îngrijorare în ceea ce priveşte evoluţia în viitorul apropiat a fenomenului politic care poate da câştig de cauză comuniştilor şi aliaţilor săi. Federaţia Rusă, urmăreşte cu multă atenţie evenimentele care se desfăşoară în Basarabia începute la data de 22 ianuarie a.c. Se cunoaşte faptul că Ambasada Rusă din Chişinău este una dintre cele mai mari ambasade din Europa şi numără peste 1.300 de funcţionari, mulţi dintre aceştia cu grade în serviciile secrete ale Federaţiei Ruse. De menţionat şi faptul că locuinţa ambasadorului este o adevărată fortăreaţă într-o zonă ferită a Chişinăului. Aşteptăm evoluţia evenimentelor care să limpezească situaţia în Basarabia.

MIHAI SULTANA VICOL

Corespondenţă specială de la Chişinău


Demolatorii memoriei lui Grigore Vieru

Motto:
„Şacalii luptă şi acum împotriva lui”
Raisa Vieru


În urmă cu trei ani, în noaptea de 15/16 ianuarie, ora 01.30, la 9km. de Chişinău, maşina în care se afla Grigore Vieru, din cauza vitezei, şoferul Gheorghe Munteanu, a pierdut controlul volanului, lovindu-se de un bloc de beton. În acest accident tragic, poetul Grigore Vieru este grav accidentat, accident care i-a adus moartea.
La Cimitirul Central din Chişinău, a avut loc parastasul ţinut de un sobor de preoţi în frunte cu protoiereul Ioan Ciuntu de la Mănăstirea „Sfânta Teodora de la Sihla”. Au fost prezenţi: primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, cântăreţul armean Vazghen Oghanesian, care a interpretat cântecul „Pentru ea”, în limba română, iar compozitorul Igor Grosu, piesa „Se duc artiştii”, pe versurile poetului. Au fost prezenţi, criticul Mihai Cimpoi, poetul Nicolae Dabija şi prieteni apropiaţi ai poetului. A mai fost prezentă, directoarea Şcolii gen. Nr. 83 „Grigore Vieru”, doamnaa Lila Grădinaru. De la ea, cei prezenţi la slujba de comemorare, au aflat că, în incinta şcolii a fost deschis un muzeu, în care se păstrează vie memoria poetului. Anul acesta, spre deosebire de anii trecuţi, a fost mai puţină lume.
Doamna Raisa Vieru ne-a declarat că: „ este dezamăgită şi tristă, deoarece nici după moarte, poetul nu este lăsat să se odihnească în tihna cerească.”Dumneai nu concepe cumde un ziar, poate induce în eroare cititorii, scriind că ea şi feciorul ei, Călin l-ar urmări pe Gheorghe Munteanu, care în acea noapte se afla la volanul maşinii. Ea spune: „ce nu vor să ştie, cei care au scris aceste minciuni strigătoare la cer este că, la proces, eu şi fiul meu Călin, am fost întrebaţi dacă şoferul este vinovat? Am spus NU, pentru că era ceaţă. El se face vinovat pentru că nu i-a pus centura de siguranţă şi se deplasa cu viteză mare.” Tot ea a menţionat faptul că: „...noi l-am iertat, ne-am zis că n-o să mai învie poetul, dacă Munteanu va sta la puşcărie”.
Soţia poetului, a ţinut să precizeze că ea trebuie să poarte povara greutăţilor pe umerii ei, că unii rău voitori vorbesc că aş fi cerut 200.000 euro pentru monument: „e o minciună sfruntată, monumentul costă 1,500 Leu moldovenesc (pentru 1 euro, la birourile de schimb valutar se plăteşte 15,22 lei moldoveneşti, n.a.). Guvernul AIE a promis că vor aloca suma de 300.000 lei pentru casa memorială, care urma să-i gestioneze Consiliul Local al comunei Pererita. A fost organizată o licitaţie pentru executarea lucrărilor, iar din cele relatate de preşedintele raionului Briceni, nu s-a găsit nimeni să o repare. Raisa Vieru, a spus: „...cum să nu fii indignată când se refuză facerea unui muzeu în comuna unde a văzut lumina zilei?”
Despre Centrul Cultural „Grigore Vieru”, centru înregistrat de doamna Raisa, unde urmează să se facă un muzeu cu lucrurile personale ale poetului, o bibliotecă cu cărţile din biblioteca personală a poetului şi o sală de lectură. Ea, a spus: „...până acum nu s-a găsit nici un sediu. „ Cu vocea tremurândă, cu lacrimi în ochi, a ţinut să precizeze următoarele:”...din păcate, uneori, am impresia, că e uitat, totul e pe linie moartă. Şacalii luptă şi acum împotriva lui.”
O revistă săptămânală din Chişinău, scrie despre cei care l-au iubit şi preţuit pe Grigore Vieru şi care i-au apreciat opera, următoarele: „dacă îţi este drag Grigore Vieru, eşti un bădăran şi un nespălat”, mai mult, cel care a scris asemenea mizerii, coboară la un nivel suburban, scriind: „Republica Moldova nu are elită intelectuală, iar cele care există „poartă cirapi albi peste picioarele înnămolite de gunoaie de grajd.”Acest individ, în sufletul căruia clocăie ura afirmă că: „eu îl iubesc pe Grigore Vieru”. În anul 2007, pe vremea când poetul trăia, insul publică în acel săptămânal, al cărui redactor şef este următoarele: „...pe mine mă arde obrazul când citesc atacurile din presa românească la adresa lui Grigore Vieru”. După care urmează tămâierea poetului, dându-se chipurile apărătorul lui, scriind: „...un poet de talia dumneavoastră, a devenit obiect de huiduieli pentru miticii bucureşteni”, întrebându-l pe Grigore Vieru, în acel material, „îţi place cum sunt trataţi moldovenii din dreapta Prutului?” acest mercenar al presei din Basarabia, nu mai conteneşte să-şi răcnească moldovenismul şi să-şi zică moldovean. El, în acel material, mai scrie: „...de la moartea lui Dej, în România, s-a declanşat o campanie bine deghizată de elementul moldovenesc din cultura română. „ Mă întreb ce este în mintea acestuia? Din cele scrise, reiese faptul că sovieticii, ocupanţii, au fost cei buni, iar românii cei răi, şi-l acuza pe Grigore Vieru: „...dumneata vedeţi buba şi închideţi ochii, eu o văd, vorbesc despre ea şi am să tot vorbesc. „ Individul este unul din corul detractorilor lui Grigore Vieru, a intelectualilor care susţin că limba română este limba vorbită şi de moldoveni. Datorită detractorilor din presa moldovenească, aici avem în vedere ziarele „Moldova Suverană” şi „Flux”, i-au pricinuit două preinfarcturi. Ura lui faţă de cei care-i respectă memoria şi opera lui Grigore Vieru, pentru detractor, toţi sunt „bădărani şi nespălaţi”. Acesta, este unul dintre „şacalii” care luptă şi acum împotriva lui Grigore Vieru.

MIHAI SULTANA VICOL

Motto: „Fără steag de cultură, un popor
e o gloată, nu o oaste”
Nicolae Iorga



În cercurile intelectuale româneşti de la Cernăuţi se vorbeşte despre lipsa de carte. Cărţi necesare atât cititorilor, cât şi elevilor de şcoală. Poetul Vasile Tărâţeanu, membru corespondent al Academiei Române, ori de câte ori pleacă „de acasă, acasă”, din România la Cernăuţi, este mereu cu bagajul plin de cărţi. Are o bibliotecă de peste 10.000 de cărţi. Cărţi, după cum afirmă el, vor fi donate Muzeului Eminescu de la Cernăuţi, care va fi deschis în Casa lui Aron Pumnul.
Din lipsă de fonduri, Societatea de Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, nu poate achiziţiona o carte şi nici să plătească un bibliotecar pentru ca românii să vină să împrumute cărţi. Şi în satele cu populaţie majoritar românească din regiunea Cernăuţi, la şcolile unde învaţă elevii cu predare în limba română nu există cartea necesară şi a lecturilor din scriitorii români.
La Societatea de Cultură Românească „Mihai Eminescu” au fost aduse cărţi din ţară dar astăzi, multe au dispărut. Autorităţile regiunii nu vin cu nimic în sprijinul românilor, când este vorba de cultură românească. Mai mult, nu se face nimic în editarea scriitorilor de origine română. Dacă ucrainenii din România sunt egali în drepturi, dacă au acces la cultura ţării de origine, românii din regiunea Cernăuţi, şi din alte zone ale Ucrainei cu populaţie românească, interesul autorităţilor este absent. Statul român, stipendiază manifestările culturale ale etnicilor ucraineni din ţară şi nu acelaşi lucru se întâmplă în Ucraina. Aflăm faptul că s-au micşorat numărul şcolilor cu predare în limba română. Sunt mai puţine şcoli decât pe timpul URSS-ului.
Nici guvernările care s-au perindat de-a lungul anilor de la Bucureşti nu s-au preocupat îndeajuns de această problemă vitală. În ultimii opt ani, doleanţele românilor din regiunea Cernăuţi, au rămas la nivelul de promisiune din partea guvernării de la Bucureşti. O problemă serioasă rămâne Muzeul „Eminescu” din Cernăuţi, care necesită mari cheltuieli pentru reparaţii şi achiziţii de mobilier necesar.
De ani de zile, nu şi-au făcut prezenţa în regiune nici un ministru al culturii şi rareori s-a văzut vreun funcţionar al ministerului. Deşi a fost anunţată prezenţa ministrului de externe al României, Theodor Baconschi la Cernăuţi în toamna anului 2011, el a fost aşteptat în zadar de majoritatea românilor pentru ale asculta păsurile şi dorinţele. Românii din Ucraina sunt lăsaţi uitării de partea ei, nu ar fi de origine română. La Cernăuţi nu există o librărie de carte românească, nu există un ziar din ţară la nicio tonetă de presă. Din ziarul publicat în limba română „Plai Românesc” sub egida Societăţii de Cultură Românească „Mihai Eminescu”, astăzi, a rămas doar o amintire. El mai apare la intervale mari de timp prin eforturile redactorului şef care merge să ceară bani de la câte un sponsor. Autorităţile ucrainene nu dau un ban pentru ca acest ziar să mai apară, cum dealtfel, nici cei de la Bucureşti nu sunt preocupaţi de apariţia acestui ziar, tribună a românismului.

MIHAI SULTANA VICOL

Postul de radio „Vocea Basarabiei”, emite în eter, de peste un deceniu chemarea sângelui prin viu grai românesc. Este prin atitudine, cel mai consecvent post de radio din Republica Moldova în promovarea valorilor româneşti de pe ambele maluri ale Prutului.

Prin trăirea intensă a sentimentului naţional, postul de radio „Vocea Basarabiei”, a devenit, cea mai ascultată voce dintre Prut şi Nistru. S-a afirmat curajos la trezirea sentimentului naţional, la idealul politic.

Începutul a fost o provocare a voinţei în a reuşi. Familia Maria şi Valeriu Săhărneanu a primit provocarea în căutarea bucăţilor de adevăr, în căutarea lor însăşi.

Timp de jumătate de deceniu, „Vocea Basarabiei” a avut statut de post local în oraşul Nisiporeni, după care s-a mutat la Chişinău. Ajuns în capitală, s-au confruntat cu multe probleme, una mai dificilă decât cealaltă. Au trecut peste orice obstacol, mergând mai departe şi crezând din toată fiinţa lor în reuşită. Cei care nu-i priveau cu ochi buni le atribuiau tot felul de învinuiri. Nu s-au lăsat descumpăniţi, nici atunci când, din ordinul preşedintelui comunist, Vladimir Voronin, postul a fost oprit să mai emită timp de trei luni.

A fost un nou început, o nouă bătălie pentru supravieţuire. Directorul postului, Valeriu Săhărneanu, a bătut la toate uşile guvernanţilor comunişti. Şefii ministerelor, îl priveau încruntat şi i se spunea „niet”. A trebuit să învingă obtuzitatea celor care închiseseră postul. Una din scrisorile sale a ajuns până şi în diplomatul ambasadoarei USA la Chişinău. Voronin a trebuit să cedeze. Un rol aparte la redeschiderea postului l-a avut şi regretatul poet Grigore Vieru, care se afla în vizită în Statele Unite. El, a mediatizat cazul în Consiliul Mondial Român. Cât a durat guvernarea comunistă au fost multe lovituri. Unele au fost primite de la cei care se aşteptau cel mai puţin. Nici Consiliul Coordonator al Audiovizualului, n-a fost mai bun cu ei. Le-au pus tot felul de piedici. Cu amărăciune în suflet, directoarea de emisiune a postului „Vocea Basarabiei”, Maria Săhărneanu, spunea că „au fost depuse peste 200 de cereri pentru aprobarea câtorva frecvenţe de emisie”. Au învins, deoarece ei au avut un crez şi nu puteau renunţa la fiinţa lor naţională.

Astăzi, în puţine locuri din Republica Moldova, „Vocea Basarabiei” nu este ascultată. În toate sondajele, chiar şi în cel al Ambasadei USA la Chişinău, se clasează pe locul II după Postul Naţional „Radio Moldova”, un loc binemeritat obţinut cu multe sacrificii, cu o muncă de ani şi ani de zile. Pentru acoperirea întregului teritoriu al Republicii Moldova, trebuie mărite frecvenţele, dar, acest lucru necesită mulţi bani şi banul este marea problemă. Nici tehnic nu se ridică la parametrii funcţionali, deoarece, aparatura de emisie din dozare, începe să fie uzată. S-au căutat sponsori, s-a mers prin diferite locuri pentru a se obţine aparatură modernă; nu s-a prea găsit, dar postul continuă să emită. Colectivul redacţional, majoritar tânăr, este profesionist şi dăruit cu pasiune cauzei româneşti.

Motivaţia sentimentului că nu puteau renunţa la acest post a fost aceea că ei se simt români. La emisiunile lor politice, economice, culturale şi sportive au fost invitate multe din personalităţile marcante ale vieţii dintre Prut şi Nistru. Din punct de vedere cultural, un invitat constant a fost poetul Grigore Vieru, care astăzi le lipseşte tuturora celor care l-au iubit. După cum spunea doamna Maria Săhărneanu: „...eram mai întregi în preajma lui, parcă prezenţa lui ne îmbărbăta. Acum începem a ne da seama de dimensiunea operei lui. Parcă nu ar fi fost destul ca Basarabia să-l piardă pe Grigore Vieru. Ea a mai pierdut un mare poet născut în Basarabia, la Copăceni, pe Adrian Păunescu.” Directoarea de emisiune amintea: „Într-adevăr, necazurile nu vin nicio dată singure. Noi nu am avut un poet din România care să ne consacre atâtea poezii, în care era atâta durere. Atâta sesibilitate trezeau poeziile lui în sufletele noastre, încât, pentru asta l-am iubit şi ne pare rău că nu mai este. Dar, ca şi în cazul lui Grigore Vieru, cred că va vorbi poezia lui. Sincer, cred că, spiritual, am sărăcit, ca popor, după pierderea acestor oameni.”

O prezenţă obişnuită a postului de radio este cea a academicianului Mihai Cimpoi, a poetului şi academicianului Nicolae Dabija, a fostului ministru al culturii Ion Ungureanu, poeţii Valeriu Matei, Ion Hadârcă. Dintre oamenii politici amintim aici pe primul preşedinte al Republicii Moldova, pe primul preşedinte al Parlamentului Republicii, Alexandru Moşanu şi nu în ultimul rând ex-preşedintele Republicii, Mihai Ghimpu, precum şi primarului capitalei Dorin Chirtoacă. Aceste prezenţe dau greutate şi credibilitate „Vocei Basarabiei”.

Trebuie spus că numai 15 oameni acoperă 24 din 24 ore. Acest radio este un copil, un ideal pe care merg. Nici atunci când au fost marginalizaţi, nu au renunţat să adopte mesajul românesc. Mai trebuie spus că Rusia deţine în Republica Moldova 80% din spaţiul informaţional. Mereu s-a vorbit, la acest post de radio despre Unire. Nici în România nu se vorbeşte public, cum se vorbeşte la noi despre Unire. Cine poate contesta că noi, facem parte din acelaşi popor, vorbind aceeaşi limbă, ascultând folclorul sau cunoscând istoria neamului? În fiecare sâmbătă, „Vocea Basarabiei” difuzează o serie de emisiuni, prezentând articolele lui Eminescu privind Basarabia în lectura lui Ion Ungureanu. Subiectul Unirii trebuie să existe, să se discute, pentru că numai aşa se speră că într-o zi va veni şi ceasul Reunirii.

 

 

MIHAI SULTANA VICOL

Sub semnul unităţii poeziei

În comuna Dumbrăveni din judeţul Suceava a intrat în tradiţie ca, poezia să devină un mod de viaţă. Duminică, 18 decembrie a.c., a avut loc o întâlnire de spirit şi suflet românesc cu poeţi şi critici literari dintre Nistru şi Tisa. La această manifestare şi-au dat întâlnire iubitorii de poezie şi criticii literari. Manifestarea s-a desfăşurat sub genericul „Poeţii nemuririi neamului”. Au fost prezenţi: academicianul şi criticul literar, eminescologul Mihai Cimpoi şi academicianul Nicolae Dabija, redactorul şef al revistei „Literatura şi Arta” de la Chişinău. De la Cernăuţi din Ucraina a fost mereu prezentul academician şi poet Vasile Tărîţanu.

Un merit deosebit în desfăşurarea acestei manifestări de suflet şi simţire românească îl are Primăria comunei Dumbrăveni şi nu putem să nu-I amintim aici pe primarul Ioan Pavăl, pe secretarul primăriei, împătimitul de asemenea evenimente generice Mihai Chiriac şi nu în ultimul rând consilierii care, în ciuda vremurilor de restrişte economică, au oferit din bugetul primăriei bani pentru această manifestare. Trebuie amintit şi faptul că localnicii, în fiecare an vin pentru a sorbi cu sufletul poezia poeţilor nemuritori ai neamului nostru. Dumbrăvenii sunt parte şi din fiinţa geniului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, deoarece el şi-a purtat în copilărie paşii pe uliţele satului unde tatăl său era căminar al boierului Ghica.

De cinci ani, la Dumbrăveni, vin poeţii care simt poezia şi o scriu cu inima şi curăţenia sufletească faţă de marea poezie. Anul acesta au fost prezenţi poeţii Daniel Corbu de la Iaşi-directorul Muzeului de Literatură din Iaşi, un mare prieten al poeţilor trecuţi în eternitate: Grigore Vieru, Adrian Păunescu şi Nichita Stănescu. De la Galaţi a fost prezent poetul Viorel Dinescu, şi el un mare prieten al regretaţilor amintiţi mai sus. Moderatorul manifestării a fost academicianul Mihai Cimpoi care, în luarea sa de cuvânt, a evidenţiat personalitatea şi genialitatea poeţilor Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru şi Adrian Păunescu. Vasile Tărîţanu de la Cernăuţi a ţinut să amintească celor prezenţi că Eminescu şi-a purtat paşii prin frumosul Cernăuţi şi trebuie să avem încredere în valorile noastre naţionale, iar detractorii nu vor reuşi nicio dată să-şi atingă scopurile în a-l umbri pe Eminescu. Tot el a mai spus că: „Eminescu este unul dintre cei mai mari patrioţi ai neamului românesc. Alături de Eminescu îi putem aşeza pe Adrian Păunescu, Grigore Vieru şi Nichita Stănescu.”

Poetul Daniel Corbu, în luarea sa de cuvânt a menţionat că: „valorile nu pot fi nicio dată şterse din memoria unui popor, cum se încearcă astăzi de către unii care nu contenesc să arunce anatema pe valorile noastre naţionale.” Poetul Viorel Dinescu de la Galaţi a făcut un rechizitoriu aspru asupra detractorilor lui Eminescu, ţinând să precizeze că, aceştia cred că sunt genii, că de la ei începe literatura şi fără ei noi nu am avea poezie. El a mai completat că astăzi scriitorul de talent nu mai este ajutat să-i apară o carte, scriitorul trebuie să facă genoflexiuni în faţa unui sponsor. Astăzi suntem mulţi care ne închinăm să ne apară o carte făcând sacrificii şi rupându-ne de la gură.

Academicianul poet Nicolae Dabija a ţinut să spună celor prezenţi că „în Basarabia, Eminescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Nichita Stănescu sunt înveşniciţi în bronz pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare” de la Chişinău.” Nu a omis să precizeze că „redeşteptarea naţională a românilor basarabeni din anii 1989-1991 a fost făcută de scriitori, cei care au trezit conştiinţa naţională au fost: Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu.” Despre Adrian Păunescu, Nicolae Dabija a menţionat în luarea sa de cuvânt că „în momentele critice ale românilor basarabeni de sub ocupaţie sovietică, Cenaclul Flacăra condus de Păunescu a fost pentru ei imnul de trezire, de iubire de libertate, de simţăminte şi drag de ţara mamă. În fiecare joi, noi, basarabenii, nu ne dezlipeam urechile de la aparatul de radio, ascultând vocile din Cenaclul Flacăra. „

Printre cei prezenţi trebuie amintiţi aici pe poetul Liviu Huzdup şi rebusistul Virgil Vărvăreanu, pe cântăreţii de muzică folk Adrian Beznă şi Vasile Mardare care au încântat cu vocile lor asistenţa. Revista „Poeţi ai nemuririi noastre” editată de Primăria Dumbrăveni între paginile ei cuprinde creaţia poeţilor Mihai Eminescu, Adrian Păunescu, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Emilian Marcu, Vasile Tărîţanu, Liviu Huzdup. În paginile ei se pot citi materialele criticilor literari Mihai Cimpoi, Alexandru Dobrescu, precum şi cuvântul academicianului Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova cu ocazia primirii în academie a poetului Adrian Păunescu şi a părintelui paroh Constantin Jaba care pregăteşte o carte despre Mihai Eminescu care va bulversa tot ceea ce se ştie despre Mihai Eminescu, argumentând prin date că poetul s-a născut la Dumbrăveni. Manifestarea în totalitatea ei a fost un act profund de cultură şi de simţire românească.

 

MIHAI SULTANA VICOL