|
Scris de Ioan Pop
|
|
Joi, 08 Iulie 2010 08:45 |
Interviu cu Anatol Plugaru – fost director al S.I.S.
- Stimate domnule colonel aţi fost unul dintre primii oameni de decizie care au încercat să se dispenseze de elementele străine din serviciul secret al Republicii Moldova. Ce puteţi să ne spuneţi despre acea perioadă în care dumneavoastră v-aţi lovit de multe probleme care priveau direct interesele statului moldovenesc?
- Propunerea de a prelua conducerea Comitetului Securităţii de Stat (C.S.S.) al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti (R.S.S.M.) a fost neaşteptată pentru mine. Nu aveam experienţă în acest domeniu deşi 70-80% din specificul acestei instituţii îmi era cunoscut datorită faptului că lucrasem mai mulţi ani în cadrul Ministerului de Interne. Acest fapt s-a petrecut în vremuri tulburi, pentru că eu am fost numit la conducere în timpul puciului de la Moscova. Predecesorul meu, generalul Botnaru, nu a fost de găsit trei zile iar preşedintele Mircea Snegur nu reuşea să ia legătura cu Comitetului Securităţii de Stat pentru a afla ce se petrece în republică sau la Moscova. Aceasta datorită faptului că locţiitorii generalului nu aveau împuternicirea de a da detalii. Era o mare incertitudine care i-a făcut să rămână pe poziţii numai pe cei curajoşi, ceilalţi au spălat putina ascunzându-se. În această situaţie Prezidiul Sovietului Suprem de atunci, al cărui membru eram în calitate de preşedinte al comisiei de validare şi pentru etica de deputat, a decis să mă detaşeze acolo, datorită faptului că din noua conducere, aleasă în mod democratic, eu eram singurul care avea o experienţă apropiată de domeniu. Am fost nevoit să preiau conducerea în acele circumstanţe şi din acel moment prima sarcină pe care mi-am propus-o, dar era şi o cerinţă a conducerii ţării de atunci, a fost să reformez acest sistem şi să neutralizez elementul străin interesului naţional. Trebuia să fac în aşa fel încât să preîntâmpin o eventuală rezistenţă din partea celor ce serveau interesele Uniunii Sovietice aici. Nu a fost o sarcină simplă dar cred că m-am achitat de ea.
|
|
Citeşte tot articolul
|
|
Scris de Ioan Pop
|
|
Joi, 08 Iulie 2010 08:39 |
Interviu cu generalul Anton Hămuraru
- Stimate domnule general aţi fost unul dintre oamenii care au trăit dramatic evenimentele războiului de pe malurile Nistrului. Ce a însemnat acel eveniment, de ce a fost declanşat războiul şi cine era în spatele gardiştilor?
- Această întrebare mă pune întotdeauna pe gânduri pentru că răspunsul pare a fi simplu dar este foarte complicat şi până când vom afla adevărul vor mai trece mulţi ani. Ceea ce a fost era clar şi atunci pentru că fiind pe prima linie şi văzându-ţi duşmanul nu trebuia mare efort să-l identifici. Veniseră de prin toată fosta Uniune Sovietică, cu ţelul de a prăda, de a fura, de a ucide. Nu era vorba despre ideologia sovietică de păstrare a Rusiei Mari, erau mai mult tâlhari. În acele vremuri se formaseră în fosta Uniune Sovietică grupuri ce umblau din ţară în ţară cu aceste scopuri. Erau oameni care nu aveau familii, erau pierduţi de societate, nu aveau nimic sfânt şi le era indiferent dacă erau ucişi sau ucideau ei pe alţii. Se spunea că sunt cazaci dar nu este adevărat.
|
|
Citeşte tot articolul
|
|
Scris de Scythe
|
|
Sâmbătă, 29 Mai 2010 08:38 |
Când intrăm într-o biserică care aparţine Mitropoliei Basarabiei sau într-una care aparţine Mitropoliei Moldovei găsim aceleaşi icoane, aceiaşi sfinţi, acelaşi altar, aceleaşi rugăciuni, liturghia se petrece identic
Interviu realizat cu Anatol Latişev, maestru al artei artă, cântăreţ de muzică populară
- Stimate domn prin sacrificiul şi eforturile dumneavoastră aţi ridicat o biserică. De unde această chemare de a înălţa un lăcaş sfânt?
- În satul meu natal, Dobrogea Nouă, din raionul Sângerei, nu era biserică ortodoxă şi visul vieţii mele a fost să înalţ un lăcaş sfânt. În anul 2000, când părinţii mei au plecat dintre noi, am sfinţit casa părintească şi am dat-o în numele Domnului pentru biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Şi în paralel, împreună cu sătenii, am început construcţia unei biserici noi din piatră, mai trainică şi mai mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu am sfinţit-o în anul 2009, împreună cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove, Vladimir, cu episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, cu un sobor de preoţi şi peste 300 de enoriaşi.
|
|
Citeşte tot articolul
|
|
Scris de Scythe
|
|
Duminică, 16 Mai 2010 12:09 |
Ar fi bine ca să se urgenteze rezolvarea problemei traficului de frontieră, care se desfăşoară cu multe piedici din partea guvernului român
Interviu realizat cu Ion Proca
- Domnule Ion Proca am vrea să ştim ce s-a schimbat în Basarabia odată cu venirea conducerii democratice?
- După cum se vede avem o primăvară splendidă. Un vechi prieten de al meu spunea că atunci când a fost regimul burghezo-moşieresc românesc în Basarabia nu înfloreau nici zarzării. Aşa se scria în ziare în perioada lui Brejnev motivându-se că au fost mari pagube din partea românilor. Astăzi românismul învie pe acest teritoriu năpăstuit, învie pentru că la putere au venit forţele democratice care, cred eu, că vor dăinui în acest secol minunat. Cu toate acestea aş vrea să remarc faptul că în Alianţă au început să se clatine pereţii, pe care noi îi credeam durabili. La ultima şedinţă cei trei au votat pentru ca preşedintele interimar al Republicii Moldova să plece la Moscova, adică să meargă în bârlogul ursului, acolo unde am fost umiliţi şi unde ne-a fost încălcată onoarea. În acest război noi am fost puşi în prima linie şi foarte mulţi tineri de 20 – 25 de ani au fost carne de tun. Iar noi acum să mergem şi să ţopăim prin Piaţa Roşie? Cred că ar fi un sacrilegiu pe care nu merită să-l facem. Mihai Ghimpu a refuzat să plece dar la insistenţa acestor lideri, între care Marian Lupu, cred că va pleca. Dar poate va avea curajul să renunţe la această călătorie ruşinoasă.
- Astăzi se revine la declaraţia de independenţă. Voronin a declarat că este o mare prostie. Ce părere aveţi despre ceea ce a zis Voronin?
|
|
Citeşte tot articolul
|
|
Scris de Scythe
|
|
Joi, 25 Martie 2010 19:17 |
Trebuie să ne concentrăm pentru a nu pierde o bătălie decisivă care va avea loc anul acesta. Totul trebuie pus pe cântar şi să nu riscăm.
Interviu cu Ion Ungureanu
- Stimate domnule Ion Ungureanu, fost ministru al culturii în Republica Moldova, dumneavoastră aţi fostul unul dintre primii oameni care au introdus limba română în Basarabia, ce puteţi să ne spuneţi despre acele timpuri?
- eu am pus umărul ca să fie introdusă prin intermediul teatrului, pentru că în mod paradoxal, noi terminând institutul teatral la Moscova, întorcându-ne în 1960 vorbeam o limbă română de cea mai bună calitate şi iarăşi în mod paradoxal, ne-au ajutat în aceste eforturi pedagogii, profesorii ruşi, care nu i-au ascultat pe sfătuitorii oficiali ai Chişinăului, care mereu băteau drumul la Moscova, şi le transmiteau să nu ne înveţe în limba română ci în limba moldovenească dar profesorii ne-au ascultat pe noi, mai ales că argumentele noastre erau de nezdruncinat. Când le-am pus în faţă Eminescu editat cu caractere slavone şi cu caractere latine, au întrebat miraţi dacă e singura diferenţă. Şi s-au lămurit că e o chestie politică, şi ne-au lăsat să vorbim cum doream noi pentru că ei doreau să facă cultură adevărată, nu politică. Iar profesoara noastră de dicţie şi de declamaţie artistică – Tatiana Ivan Naporojeţ, care nu ştia, până atunci, un cuvânt în româneşte, s-a abonat la reviste româneşti, mai ales pentru copiii, unde existau numerose exerciţii bune pentru vorbire, ea la anul II, III, înţelegea limba noastră iar spre sfârşit putea chiar să vorbească. Deci vă închipuiţi ce dragoste am stârnit la ei pentru că au văzut că noi nu minţim, au văzut că era o nouă generaţie, şi mai ales lucrul acesta a coincis cu dezgheţul hruşcevist. După moartea lui Stalin slăbise teroarea iar unii din profesorii noştri erau dintre cei care nu de mult se întorsese-ră din gulaguri. Imaginaţi-vă ce marxism-leninism ne predau aceşti profesori, chiar Moisei Belenki, ne preda materialismul istoric, el făcând nouă ani de închisoare în gulag. Noi de la Moscova ne-am întors nu numai români ci şi antisovietici, fără a o declara, gândind altfel, şi teatrul „Luceafărul” a devenit atunci un focar al românismului, nedeclarat. Lumea era uimită venind la spectacolele noastre, că auzeau cea mai curată, cea mai firească limbă română. Aveam o trupă de aur. Am fost aleşi cei mai talentaţi. Închipuiţi-vă o trupă formată din actori precum Radu Beligan, Alexandru Jugaru, Birlic şi alţi mari actori din România care s-au nimerit să fie împreună.
|
|
Citeşte tot articolul
|
|
