- Care a fost jucăria pe care aţi dorit-o cel mai mult şi apoi aţi obţinut-o?
- Erau mai multe, până la urmă cred că le-am obţinut pe toate, dar cea preferată a mea era o imitaţie a maşinii pentru copii, cu volan, cu pedale, cu cheie, cu scăunele, care se mişca.

- Când aţi văzut jucăria în casă?
- În casă nu prea a stat. Pentru o asemenea jucărie trebuia să ai un spaţiu, de aceia a stat mai mult afară. Avea nevoie de spaţiu şi de admiratori, erau foarte rare în oraş.

- Aş vrea să ne spuneţi ceva despre tatăl dumneavoastră din punct de vedere al afectivităţii pe care o avea faţă de dumneavoastră şi de fratele dumneavoastră. Cum era ca tată când făceaţi năzbâtii?
- Era destul de sever dar simţeam că acesta este prefăcută şi nu înţelegeam de ce o utiliza. Am înţeles după ce am devenit la rândul meu tată. El îmi repeta deseori o veche zicătoare populară care spune despre copil că trebuie mângâiat numai în timpul somnului, în rest trebuie să fii mai sever.

- Tatăl dumneavoastră a scris poezii şi pentru voi, care au fost primele poezii pe care le-a scris?
- Primele poezii pentru noi au fost scrise în anul 1968: „Cântecul de leagăn pentru Călin” care s-a publicat în acel an. Mai târziu, când una dintre preferinţele mele era pescuitul a scris o poezie intitulată „Vino, vino peştişor”.

- Să trecem la perioada când eraţi licean. Cum conştientizaţi faptul că tatăl dumneavoastră era Grigore Vieru?
- Prima dată când am început să înţeleg, să conştientizez acest lucru a fost atunci când am răsfoit manualul de literatură moldovenească şi am găsit la scriitori contemporani opera lui tata. Şi un lucru era acasă când răsfoiam cărţile tatei şi alta era când fiecare coleg avea în ghiozdan manualul în care erau opere ale tatălui meu, purtând cu ei o parte din familia noastră. A crescut astfel răspunderea mea faţă de colegi, începând să aibă alt sens şi altă dimensiune. Iniţial m-am ruşinat de acest fapt şi nu ştiam cum trebuie să mă port.

- Asta vă şi obliga să învăţaţi mai bine decât ceilalţi?
- Când am început să mă deprind cu acest nou sentiment al meu au început şi profesorii, pe neobservate, să scoată în evidenţă legătura mea cu tata iar acest fapt m-a copleşit şi eu aveam foarte mari emoţii la orele de literatură moldovenească, mai ales când trebuia să recit din opera tatălui meu. Recitam mai prost decât toţi ceilalţi. La orice alt capitol de literatură mă descurcam bine, când ajungeam la tata începeau aceste vibraţii, care duceau la un recital mai slab.

- Anii de facultate ce au însemnat pentru dumneavoastră?
- Anii de facultate care ar trebui să fie ci mai frumoşi ani din viaţa fiecăruia dintre noi au fost puţin umbriţi din dragostea şi grija pentru părinţii mei deoarece treceam atunci prin una dintre cele mai grele perioade ale ideologiei sovietice şi tata avea grijă ca noi să nu repetăm greşelile lui. Atunci când noi am crescut şi simţeam că acest sistem este bolnav, şi aveam de gând să ne răsculăm paşnic, prin bancuri, prin critică, acestea puteau să ne distrugă întreaga viaţă. La acest capitol părinţii noştri aveau tot timpul grijă să ne stăpânească, să ne facă observaţii să nu vorbim lucruri ieşite din comun, să nu le spunem bancuri necunoscuţilor, să nu intrăm în polenici cu aceştia. Astfel toată tinereţea noastră a fost supravegheată de părinţi şi prieteni, tocmai atunci când trebuia să fim liberi noi eram marginalizaţi şi îngrădiţi.

- De ce aţi decis să deveniţi medic?
- Pe vremea sovieticilor se făceau 10 clase, ieşeam la 16 ani din şcoală. Am avut influenţe şi din partea părinţilor deoarece tata avea foarte mulţi prieteni doctori, mama era profesor la Facultatea de Medicină. Noi la 16 ani trebuia să susţinem examenele de admitere la facultate. La 16 ani un tânăr încă nu este atât de conştient şi din acest motiv am mers sub bagheta părinţilor, dar nu îmi pare rău că am ales asta. Am avut parte de profesori şi de colegi de înaltă calitate, care m-au ajutat să mă formez şi ca personalitate.

- Să revenim la un moment trist pentru noi toţi, dar mai ales pentru cei din preajma lui Grigore Vieru. Sărbătoarea lui Eminescu a însemnat şi drumul spre eternitate. Cum aţi primit vestea? Unde eraţi?
- M-a sunat mama dimineaţă şi a căzut ca un trăsnet. Am rămas fără replică.

- De ce aţi ales cariera politică, dumneavoastră ca medic aveaţi un statut deosebit, o ţinută etică şi morală?
- Sunt mai multe motive. Primul este pe un fundal emoţional, că asasinii morali ai tatei făceau parte din tagma politică, trebuia astfel ca şi eu să mă apropii de această categorie de oameni ca să-i înţeleg mai bine, să-i cunosc, pentru că şi ei l-au cunoscut pe tata şi l-au lovit sistematic în inimă până când şi-au atins scopul. Eu m-am gândit că dacă voi rămâne la distanţă de ei nu voi avea nici o şansă să-i ştiu. Al doilea motiv este faptul că politica îmi va da posibilitatea să fiu un continuator practic al idealurilor tatei şi poate vom avea norocul de a duce până la capăt ceea ce în vremea vieţii lui era numai un vis.

- Până la urmă orice sistem dictatorial se prăbuşeşte şi majoritatea dictaturilor au fost condamnate. La noi a fost un sistem dictatorial şi criminal deci nu are cum să scape. Regimul comunist va fi condamnat şi în Republica Moldova deoarece practic peste tot în lume acest regim este condamnat. Noi cei din Moldova şi din fostele ţări comuniste nu l-am condamnat până astăzi deoarece trăim sindromul Stockholm, deoarece aici comunismul a persistat mai mult decât în alte părţi. Victima s-a obişnuit şi chiar are un ataşament faţă de călăul său, dar se vor schimba şi generaţiile iar cei care vor veni după noi vor şterge pentru totdeauna acest rău.

- Nu cred că este aşa, mai degrabă este un pas strategic pentru a nu stârni revolta unei categorii de cetăţeni car sunt încă sub influenţa acestei ideologii. Trebuie să ne grăbim încet, cu paşi mici, să trecem peste prima redută şi uşor-uşor vom ajunge şi la Voronin care împreună cu Iurie Roşca trebuie să răspundă pentru ceea ce au făcut pe acest pământ.

- Acum aceste relaţii vor fi unele fireşti, corecte, deschise, cum se cuvine să fie între vecini şi mai mult de atât între fraţi de sânge, fraţi adevăraţi.