"Pentru mine, zilele când sosesc în patria natală sunt cele mai fericite"

 "Eu cred că Basarabia începe să se trezească, dar se trezeşte lent şi cu oprelişti."

- Eu cred că Basarabia începe să se trezească, dar se trezeşte lent şi cu oprelişti. Nu ştie cum să iasă din mlaştină. Se datorează mai ales mentalităţii bătrânilor care cred că au trăit mai bine în comunism, că au avut pâine ieftină şi salam ieftin. Dar este o mare greşeală pentru că tocmai acum când li s-au dezlegat picioarele, li s-a dat pământ, li s-a dat libertate, tocmai acum ei, fără să-şi dea seama scuipă în fântâna din care au băut.

Graţioasele biserici ale Sfântului Ştefan cel Mare, amintesc anii de bărbăţie, de glorie şi de pietate, de restrişte şi de speranţă, cu alte cuvinte de o intensă viaţă naţională duhovnicească. Picturile din timpul lui Petru Rareş şi până la Alexandru Lăpuşneanu ne prezintă concluzia unei arte pe deplin constituită, artă prin care trece uneori o adiere de eroism. Între aceste mărturii ale valorii şi credinţei naţionale se numără şi Mănăstirea Bogdana din oraşul Rădăuţi.

Începuturile Mănăstirii Bogdana, cunoscută sub denumirea de Biserica Sfântul Ierarh Nicolae, se pierd în negura vremurilor, în perioada de constituire a statului feudal moldovean. De-a lungul vremii, acest monument arhitectural de o frumuseţe aparte a îndeplinit un rol istoric, religios şi cultural deosebit. În ciuda intemperiilor vremii, biserica a rezistat peste veacuri cotropirilor tătare şi turceşti, jafurilor, războaielor şi dominaţiei hasburgice, constituind de-a lungul timpului o garanţie a spiritului naţional românesc.

Dacă în Transilvania prima mănăstire a fost Hodoş - Bodrog, amintită în anul 1117 într-o scrisoare a regelui Bela al III-lea, iar în Ţara Românească Mănăstirea lui Negru Vodă, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în Moldova avem Mănăstirea Bogdana, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, ctitorită de Bogdan I.