C

onstruit în anul 1609 de episcopul Anastasie Crimca, aşezământul de cult se află în localitatea Mitocu Dragomirnei, judeţul Suceava. Având o vechime de peste 400 de ani, mănăstirea menţionată se remarcă prin câteva particularităţi, unice în ţara noastră.

Capela mica din cimitirul Mănăstirii Dragomirna, şi având hramul „Sfinţii Enoh, Ilie şi Ioan Evanghelistul”, a fost construita in 1602 la iniţiativa Episcopului mitropolitan Anastasie Crimca si este considerată modelul în miniatura al bisericii manastirii. Deşi de dimensiuni reduse, capela a fost o noutate în planul şi dimensiunea spaţiului. Are un altar în formă rotundă, un naos rectangular şi, în loc de pronaos, un exonartex din trei părţi. Cele trei deschideri şi cele două intrări au doi stâlpi masivi pe ambele părţi şi muluri orientale arcuite.

Voronin nu trebuia să acceadă niciodată în această funcţie, un om cu atâtea lipsuri şi însuşiri negative. El este un copil reprezentativ al ceea ce reprezintă „homo sovieticus”

Interviu cu Valeriu Matei

- Stimate domnule Valeriu Matei, vrem să cunoaştem şi noi, cititorii revistei „Flacăra lui Păunescu”, ce au însemnat anii de redeşteptare naţională 1989, 1990, 1991, când dumneavoastră aţi fost una dintre cele mai importante personalităţi, care alături de alte personalităţi au luptat pentru ideea de românism.
- Acei ani au fost anii de avânt ai mişcării, pregătită de o suită de acţiuni, care i-au precedat. Îmi amintesc, practic, mişcarea deschisă de confruntare cu regimul, a început din primăvara lui 1987, atunci când un grup de scriitori, am iniţiat acea mişcare de revenire la normalitate, întâi prin schimbarea conducerii Uniunii Scriitorilor, apoi prin punerea la ordinea zilei a problemei legiferării statutului limbii române din Basarabia şi a revenirii ei la alfabetul latin.

Încercând să regăsesc, prin prisma istoricului de profesie, cealaltă faţă a României, mi-am dat seama că noi românii avem, de fapt, o unitate culturală solidă concretizată în graniţe „ascunse”, după plastica expresie a lui Theodore Mommsen, marele epigrafist al Imperiului Roman, o unitate mai solidă decât cea spectral politică. Şi, am încercat, mai zilele trecute, să aflu, care este expresia culturală a unităţii româneşti, într-un interviu pe care i l-am luat preşedintei filialei „Arboroasa” a Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, doamna profesoară Paraschiva Abutnăriţei.

- Care este scopul, mai exact, al înfiinţării filialei „Arboroasa” a Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”?

- Asociaţia culturală „Pro Basarabia şi Bucovina” a fost înfiinţată în anul 1990, imediat după Revoluţie, şi are, în momentul de faţă, peste 30 de filiale în ţară. Filiala „Arboroasa” s-a înfiinţat în martie 1992 prin strădaniile doamnei profesoare Taţiana Vladguga, care este refugiată de la Cernăuţi-ea este acum în etate de 85 ani- dar încă activă, scrie versuri, având deja şase volume publicate. Asociaţia fiind culturală este non-profit şi, deci, neimplicată politic, iar scopul ei declarat este cunoaşterea istoriei, culturii şi a tradiţiilor comune ale românilor din ţară, din Nordul Bucovinei şi din Basarabia. Românii din Nordul Bucovinei ne-au atras dealtfel atenţia să nu mai spunem Bucovina de Nord deoarece aşa recunoaştem existenţa a două Bucovine, iar în realitate este una singură. Un alt motiv al înfiinţării acestei asociaţii este păstrarea identităţii naţionale prin realizarea de legături culturale în primul rând cu membrii comunităţii româneşti din cele două provincii.