Fie ca această Mare Sărbătoare a Creştinătăţii, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, să vă aducă în casele şi inimile dvs. bucuria deplină a credinţei noastre strămoşeşti nealterate, pe temeiul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi ale Celor 7 Soboare Ecumenice, îndemnându-vă, noi, colectivul de editori online Bucovina-Basarabia, să vă întăriţi duhovniceşte şi statornic întru apărarea acelor valori morale care i-au unit dintotdeauna pe românii de pretutindeni şi fie ca Bunul Dumnezeu să vă lumineze paşii în continuare spre sporirea talanţilor dvs. pe care i-aţi primit o dată cu Sfântul Botez. HRISTOS A ÎNVIAT!

Spre întărirea celor despre Adevărul Învierii vom reda mai jos un fragment din Pastorala Prea Fericitului Părintelui nostru Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române:

 

“Întrucât Hristos Cel Înviat din morţi este numit în Sfânta Scriptură „începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 1, 18) sau „întâi născut între mulţi fraţi” (Romani 8, 29), sărbătoarea Învierii lui Hristos nu este numai pomenire şi mărturisire a adevărului Învierii lui Hristos, ci şi vedere duhovnicească sau icoană profetică a învierii de obşte a tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate popoarele.

Credinţa puternică în Învierea lui Hristos este în Ortodoxie şi credinţă puternică în învierea tuturor oamenilor. De aceea, Crezul pe care îl mărturisim în Biserică se încheie cu aceste cuvinte: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este binevestită în noaptea de Paşti nu înăuntrul bisericii, ci în afara bisericii, pentru că ea priveşte nu numai pe creştini, ci pe toţi oamenii.

Învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa pământească amestecată cu suferinţă şi stricăciune, ci începutul unei alte vieţi: viaţa cerească şi veşnică pentru suflet şi pentru trup. În acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel spune: „Precum toţi (oamenii) mor în Adam, aşa vor învia toţi în Hristos” (I Corinteni 15, 22), iar „vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea” (I Corinteni 15, 26).”

 

Î

n cadrul serilor duhovniceşti din perioada Marelui Post, premergătoare Învierii, şi în contextul apropiatei aniversări anuale a unirii Basarabiei la România (27 martie 1918, n.red.), în Sala de conferinţe a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a avut loc, joi 25 martie a.c., de sărbătoarea Bunei Vestiri, manifestarea tematică: Cunoaşteţi Basarabia?, organizată de A.S.C.O.R. filiala Suceava şi avându-i ca invitaţi pe monahul Dosoftei de la sfânta Mănăstire Putna şi pe conf. dr. Florin Pintescu de la Catedra de Istorie a Universităţii „Ştefan cel Mare”-Suceava. Deşi cititorii noştri au fost anunţaţi pe diverse canale mediatice că la această manifestare va fi prezent părintele stareţ Melchisedec Velnic, în calitate de moderator-conferenţiar, din motive obiective, acesta nu a putut fi prezent, motiv pentru care l-a trimis pe părintele Dosoftei, în locul sfinţiei sale. În cuvântul său de deschidere, părintele Dosoftei a explicat auditoriului de ce anume s-a ales această temă a conferinţei despre Basarabia: „...Este praznicul luminos al Bunei Vestiri şi peste două zile sărbătorim evenimentul ce a unit fraţii de pe cele două maluri ale Prutului. Spun Sfinţii Părinţi că Buna Vestire este începutul Mântuirii noastre; Dumnezeu l-a căutat pe om şi a întrebat dacă ştim cine suntem. Dumnezeu face lucrurile cu dragoste, înţelepciune şi multă jertfă, iar, la 1918, românii au ştiut cine sunt.Dincolo de această istorie care surprinde lumea văzută, cu aspectele sale economice, politice ori de altă natură, să căutăm lumea nevăzută, de Sus.”

Trebuie să ne concentrăm pentru a nu pierde o bătălie decisivă care va avea loc anul acesta. Totul trebuie pus pe cântar şi să nu riscăm.

Interviu cu Ion Ungureanu

- Stimate domnule Ion Ungureanu, fost ministru al culturii în Republica Moldova, dumneavoastră aţi fostul unul dintre primii oameni care au introdus limba română în Basarabia, ce puteţi să ne spuneţi despre acele timpuri?
- eu am pus umărul ca să fie introdusă prin intermediul teatrului, pentru că în mod paradoxal, noi terminând institutul teatral la Moscova, întorcându-ne în 1960 vorbeam o limbă română de cea mai bună calitate şi iarăşi în mod paradoxal, ne-au ajutat în aceste eforturi pedagogii, profesorii ruşi, care nu i-au ascultat pe sfătuitorii oficiali ai Chişinăului, care mereu băteau drumul la Moscova, şi le transmiteau să nu ne înveţe în limba română ci în limba moldovenească dar profesorii ne-au ascultat pe noi, mai ales că argumentele noastre erau de nezdruncinat. Când le-am pus în faţă Eminescu editat cu caractere slavone şi cu caractere latine, au întrebat miraţi dacă e singura diferenţă. Şi s-au lămurit că e o chestie politică, şi ne-au lăsat să vorbim cum doream noi pentru că ei doreau să facă cultură adevărată, nu politică. Iar profesoara noastră de dicţie şi de declamaţie artistică – Tatiana Ivan Naporojeţ, care nu ştia, până atunci, un cuvânt în româneşte, s-a abonat la reviste româneşti, mai ales pentru copiii, unde existau numerose exerciţii bune pentru vorbire, ea la anul II, III, înţelegea limba noastră iar spre sfârşit putea chiar să vorbească. Deci vă închipuiţi ce dragoste am stârnit la ei pentru că au văzut că noi nu minţim, au văzut că era o nouă generaţie, şi mai ales lucrul acesta a coincis cu dezgheţul hruşcevist. După moartea lui Stalin slăbise teroarea iar unii din profesorii noştri erau dintre cei care nu de mult se întorsese-ră din gulaguri. Imaginaţi-vă ce marxism-leninism ne predau aceşti profesori, chiar Moisei Belenki, ne preda materialismul istoric, el făcând nouă ani de închisoare în gulag. Noi de la Moscova ne-am întors nu numai români ci şi antisovietici, fără a o declara, gândind altfel, şi teatrul „Luceafărul” a devenit atunci un focar al românismului, nedeclarat. Lumea era uimită venind la spectacolele noastre, că auzeau cea mai curată, cea mai firească limbă română. Aveam o trupă de aur. Am fost aleşi cei mai talentaţi. Închipuiţi-vă o trupă formată din actori precum Radu Beligan, Alexandru Jugaru, Birlic şi alţi mari actori din România care s-au nimerit să fie împreună.