Graţioasele biserici ale Sfântului Ştefan cel Mare, amintesc anii de bărbăţie, de glorie şi de pietate, de restrişte şi de speranţă, cu alte cuvinte de o intensă viaţă naţională duhovnicească. Picturile din timpul lui Petru Rareş şi până la Alexandru Lăpuşneanu ne prezintă concluzia unei arte pe deplin constituită, artă prin care trece uneori o adiere de eroism. Între aceste mărturii ale valorii şi credinţei naţionale se numără şi Mănăstirea Bogdana din oraşul Rădăuţi.

Începuturile Mănăstirii Bogdana, cunoscută sub denumirea de Biserica Sfântul Ierarh Nicolae, se pierd în negura vremurilor, în perioada de constituire a statului feudal moldovean. De-a lungul vremii, acest monument arhitectural de o frumuseţe aparte a îndeplinit un rol istoric, religios şi cultural deosebit. În ciuda intemperiilor vremii, biserica a rezistat peste veacuri cotropirilor tătare şi turceşti, jafurilor, războaielor şi dominaţiei hasburgice, constituind de-a lungul timpului o garanţie a spiritului naţional românesc.

Dacă în Transilvania prima mănăstire a fost Hodoş - Bodrog, amintită în anul 1117 într-o scrisoare a regelui Bela al III-lea, iar în Ţara Românească Mănăstirea lui Negru Vodă, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în Moldova avem Mănăstirea Bogdana, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, ctitorită de Bogdan I.

      Bucovina este Elveția Estului, cel puțin așa se spune. Munții sunt la fel de frumoși, pădurile la fel de verzi, noi având în plus nişte biserici, iar ei mai multe grajduri de vaci şi de boi. Dar, cum e românul, vrea să transforme bisericile în grajduri, pentru a nu rămâne în urmă. Uite aşa, ruinele Bisericii lui Giurgiu din Volovăţ (cea mai veche biserică de lemn din Europa, poate chiar din lume) riscă să se ruineze de tot şi noi să ajungem să mai pierdem un potențial obiectiv turistic, care să ne umple de japonezi cu ochii oblici sau americani plini de dolari.